Când e frumos afara
Cand e frumos afara, dar in tine sunt rafale de vant, nu prea ai ce face. Ai putea crede ca vremea te poate molipsi cu ceva din caldura si bucuria ei, dar te-ai minti pe tine si practic ai iesi degeaba, frigul din tine ti-ar paraliza simturile si orice incercare de a te folosi de factorii externi e cam degeaba.
Iesi totusi, speri intr-o minune, mai sunt si prietenii care promit o super distractie si cedezi. Stii ca n-o sa aiba niciun efect, te-ai mai mintit de atatea ori, dar cum fiecare dezamagire din palmaresul tau e unica si speciala, speri ca cea pe care o traiesti acum e mai naiva si ca prima raza de soare care o sa-ti cada pe frunte si apoi pe piept o s-o desfiinteze…Asa ca-ti pui pe tine cea mai frumoasa rochie, cel mai ispititor parfum si-ti suni prietenii anuntandu-i, entuziasmata, ca te-ai decis sa te lupti cu rafalele de vant. Ei se bucura, spun “Aleluia, ai inviat! Rezervam imediat o masa” si te duci, cu inima abia batand, dar vrei atat de mult sa redevii tu, cea de dinainte de el, incat parca ai ceva din entuziasmul lui Cristofor Columb. Te plimbi putin, nu-ti revii. “Lasa, o sa fie mai bine in club” iti spui, asa, cu jumatate de gura.
Ajungi si acolo, dansezi putin, dar miscarile sunt atat de goale, de zici ca te poarta durerea pe tine, nu tu pe ea. Atunci te asezi la masa si incepi sa bei, dar nu inainte sa-ti anunti toti prietenii sa nu te lase cumva sa-l suni. Un shot, doua, trei, noua si esti gata…Gata sa te intorci acasa, sa-ti ceri scuze de la tine, de la rafalele de vant.
Iesi totusi, speri intr-o minune, mai sunt si prietenii care promit o super distractie si cedezi. Stii ca n-o sa aiba niciun efect, te-ai mai mintit de atatea ori, dar cum fiecare dezamagire din palmaresul tau e unica si speciala, speri ca cea pe care o traiesti acum e mai naiva si ca prima raza de soare care o sa-ti cada pe frunte si apoi pe piept o s-o desfiinteze…Asa ca-ti pui pe tine cea mai frumoasa rochie, cel mai ispititor parfum si-ti suni prietenii anuntandu-i, entuziasmata, ca te-ai decis sa te lupti cu rafalele de vant. Ei se bucura, spun “Aleluia, ai inviat! Rezervam imediat o masa” si te duci, cu inima abia batand, dar vrei atat de mult sa redevii tu, cea de dinainte de el, incat parca ai ceva din entuziasmul lui Cristofor Columb. Te plimbi putin, nu-ti revii. “Lasa, o sa fie mai bine in club” iti spui, asa, cu jumatate de gura.
Ajungi si acolo, dansezi putin, dar miscarile sunt atat de goale, de zici ca te poarta durerea pe tine, nu tu pe ea. Atunci te asezi la masa si incepi sa bei, dar nu inainte sa-ti anunti toti prietenii sa nu te lase cumva sa-l suni. Un shot, doua, trei, noua si esti gata…Gata sa te intorci acasa, sa-ti ceri scuze de la tine, de la rafalele de vant.
Comentarii
Trimiteți un comentariu