Trebuie sa fim fericiti, măcar ocazional

"Trebuie sa fim fericiti, macar ocazional", dar oare cat de ocazionale sa fie ocaziile si cat de tare trebuie sa dam crop povestii pentru a nu pierde portia care ne aranjeaza pe ceva timp si din care ne luam fericirea?
 Si cat de limitati si frustrati ar trebui sa ne simtim atunci cand, in goana noastra dupa mai mult, ne-am izbi de granite si ne-ar macina curiozitatea de cum e dincolo de ele?  Pentru ca vine si clipa in care vrei sa stapanesti un om si nu te multumesti cu o fericire ocazionala. O accepti, poate, din dorinta, din prea multa iubire, sau din singuratate, dar vine momentul in care o vrei pe toata, te saturi sa inoti in acceasi portiune de apa, cand ai toata marea langa tine. Si atunci tot ce-ti ramane de facut e sa tragi cu ohiul spre necunoscutul marii, sa te lasi absorbit de fericirea pe care o traiesti, chiar si asa, ocazional, si sa astepti... Nici nu stii cand valurile o sa te duca acolo unde-ti doresti sa ajungi.